Lupul şi Mielul

Aseară mă tot chinuiam să înregistrez fabula lui La Fontaine, Lupul şi Mielul. M-am întrerupt de nenumărate ori, pentru că aveam nevoie de linişte, dar fie începea să latre vreun câine pe afară, fie vreun dobitoc îşi parca zgomotos maşina, care scotea piuituri stridente.

Reportofonul meu e sensibil şi înregistrează orice zgomot, cât de mic , aşă că am aşteptat un moment mai prielnic. După câteva ţigări, sudate nervos, mă apuc de lucru. În plin moment recitativ începe să se audă o ambulanţă, al cărei plâns strident a durat vreo cinci minute. M-am enervat şi am început să înjur ambulanţa şi bolnavul.

Azi-dimineaţă, când încă nici nu făcusem bine ochi, aud la ştiri, ca prin vis, că unul s-a aruncat în cap la pasajul de la Muncii şi că a murit la scurt timp după ce a ajuns la spitalul de urgenţă Pantelimon. Ora la care bietul om a ajuns la spital coincidea cu ora la care am auzit eu ambulanţa şi am înjurat ca un prost.

Îmi pare rău!