Crăpaţi!

La 25 de ani avea mintea unui copil de patru ani şi nici nu putea nici măcar să se bărbierească singur. Dacă îl întrebai cum îl cheamă îţi răspundea „Miceai” şi oricât te-ai fi străduit să-l înveţi să-şi rostească numele corect, Mihai, el tot Miceai spunea.

Se zvonea că la vârsta de trei ani doctorii îi făcuseră o injecţie în cap şi de-atunci mintea lui stagnase. Chiar dacă era retardat, tatăl său îl iubea foarte mult. Din păcate a murit în noaptea în care a câştigat Steaua Cupa Campionilor. Se îmbătase de fericire şi o pornise spre aeroport, să-i întâmpine pe jucători. Nici n-a ştiut când l-a lovit maşina. A fost condus pe ultimul drum de către colegii săi camionagii, într-o coloană nesfârşită de autoutilitare, care claxonau asurzitor.

După ce a murit tatăl său, Miceai a devenit trist. Se plimba prin parc cât era ziua de lungă, cu mâinile împreunate la spate. Chipul său purta urma unui zâmbet blajin, brăzdat sporadic de câte o întrebare mută, fără răspuns, care îşi pierdea rapid semnificaţia. Fuma foarte mult, chiar şi câte două pachete pe zi.

În ziua crizei, s-a dus să-şi cumpere ţigări de la magazinul lui nea Titi, care plecase să cumpere marfă şi o lăsase la tejghea pe nepoată-sa.

- Crăpaţi! a zis Miceai, după ce a intrat în magazin.
- Poftim? a întrebat contrariată puştoaica.
- Crăpaţi! spune sec Miceai.
- Pleacă măi beţivanule de aici, n-ai decât să crăpi tu!, îi răspunde iritată fata.
- Nu, nu, crăpaţi!
- Auzi, dacă nu pleci imediat din magazin chem poliţia. Ieşi afară nebunule!

Miceai nu putea suporta să-l facă cineva nebun. S-a schimonosit la faţă şi a început să urle, repetând obsesiv „crăpaţi, crăpaţi, crăpaţi!” Speriată, tânăra i-a tras o palmă usturătoare, moment în care el s-a repezit la ea şi a apucat-o cu ambele mâini de gât scuturând-o ca pe o cârpă şi urlând frenetic, în continuu, „crăpaţi, crăpaţi, crăpaţi!”.

Ulterior, când Miceai era în stare de legumă la ospiciu, au aflat că el nu dorise decât să cumpere un pachet de ţigări Carpaţi. Doctorii au spus că moartea tatălui său declanşase el în el un şoc teribil şi îi tulburase complet mintea-i rătăcită. Un an mai târziu Miceai a murit la spitalul de nebuni. Nimeni n-a ştiut cum şi de ce.