8 februarie 2008

Iepurele deghizat în vulpe

Mă întorceam de la şcoală, prin parcul Libertăţii, când în dreptul muzeului tehnic Dimitrie Leonida mă interpelează doi ţigani.

- Ai un foc? mă întreabă unul dintre ei.
- N-am, răspund eu grăbit.
- Dar o ţigară ai?
- Nu fumez.
- Te-am întrebat eu dacă fumezi? Te-am întrebat dacă ai o ţigară.
- Nu am o ţigară.

Îmi blocaseră calea şi fusesem nevoit să mă opresc în faţa lor, aşa că am aşteptat să se termine interviul ca să pot pleca mai repede de acolo.

- Zece mii ai să ne dai?
- N-am.
- Bă, da' ţie nu-ţi dă mă-ta bani când pleci la şcoala?
- Nu.
- De ce?
- Suntem săraci.
- Cu cine ţii?
- Cum adică, cu cine ţin? am întrebat eu precaut, ştiind de fapt că vroia să ştie cu ce echipă de fotbal ţin. Dar mai ştiam că orice aş fi zis, răspunsul meu era unul greşit, pentru că el ar fi ţinut cu altă echipă şi atunci ar fi avut motiv de scandal.

- Bă Ioane, ăsta face pe şmecherul şi ne ia la mişto, crede că suntem proşti.

Am tăcut, poate că mă lăsau în pace aşa. M-am uitat cu disperare în jurul meu să văd pe cineva, vreun trecător, om mare, care m-ar fi putut ajuta să scap de ei. Din păcate, aleile parcului erau pustii.

- Bă pulică, uite care e faza, dacă nu scoţi zece mii te fut în cur!

Deja mi se înmuiaseră picioarele.

- Dar n-am niciun ban la mine, am îngăimat eu.
- Da' unde ai?
- Poftim? Eu...

Nu am putut continua, căci am primit instantaneu o palmă usturătoare, iar ochiul drept a început să pâlpâie ca un neon obosit, care luminează cu intermitenţe.

- Morţii mă-tii de pitic! Ioane, ia ţine-l mă de mâini să-l controlez.

Ion m-a apucat brutal de braţe, dar în momentul imediat următor am zvâcnit ca un resort eliberat de tensiune şi am rupt-o la fugă. N-am gândit, ci doar am reacţionat. Cei doi, surprinşi de reacţia mea neaşteptată au rămas pe loc câteva secunde, timp în care eu eram deja departe. Au alergat puţin după mine, dar au renunţat după câţiva metri parcurşi fără convingere. M-am oprit la o distanţa suficient de mare încât să mă simt protejat şi, tacticos, cu mişcări încete şi meticuloase, am scos scos pachetul de ţigări ascuns la piept, mi-am aprins una şi am tras cu nesaţ un fum. M-am asigurat că ei mă văd şi le-am întors agale spatele, pornind spre casă, nu fără a mai trage din când în când cu coada ochiului, să văd dacă nu cumva au de gând să mă urmărească.

3 comentarii:

Anonim spunea...

urata treaba cu nenorocitii astia care circula pe strazi asa aiurea, se ia de lume, iti omoara copii, si apoi i-ai de unde nu-s.
oricum, reactia ta a fost una buna. daca era vreun grandoman din ala sa se fi luat in gura cu ei, era mort!

Emilian spunea...

Deşi e o ficţiune, am fost pus în situaţii similare. Oricum, dupa 14 ani nu s-a mai luat nimeni de mine, aveam o statură foarte pacifistă. Acum deja sunt moş şi mă respectă :-)

Anonim spunea...

A patit-o si Habibi meu, l-au cam desfigurat saracul, la fel, pentru ca nu le-a dat tigari.

Eu am patit-o in fata blocului, cand veneam de la scoala, a pus unu mana pe mine, dar bine ca am reactionat la timp, l-am impins, l-am injurat si am fugit. Doamne, ce sperietura am mai tras.