27 ianuarie 2008

Demonii mei şi ajutorul online

E noapte. Pe stradă e beznă, de câteva nopţi felinarele refuză să se aprindă. Nu se văd decât intermitentele luminiţe de alarmă ale maşinilor, ca nişte licurici albaştri. Tocmai am fumat o ţigară. Înainte de ţigară citeam o nuvelă de-a lui Murakami. Revin asupra paragrafului la care m-am oprit:

"La o masă alăturată stătea un cuplu între două vârste, cu o ţinută foarte îngrijită şi, în timp ce mâncau nişte sandvişuri, discutau despre o cunoştinţă internată în spital cu cancer la plămâni. Povesteau cum persoana respectivă se lăsase de fumat cu cinci ani în urmă, dar a fost prea târziu, iar dimineaţa, când se trezea, scuipa sânge. Soţia îi punea întrebări, iar soţul explica. 'Într-un fel, cancerul devine modul de viaţă al persoanei respective', spunea el".

În timp ce fumam m-am gândit cum ar fi următoarele zile pentru mine dacă m-aş lăsa de fumat. Oribile, probabil. Aş fi nervos, pornit pe harţă, în plin sevraj. Şi totuşi...de ce nu m-aş lăsa de fumat? Să mă apuc din nou de sport, să pot zburda ca înainte. Să nu-mi mai hârâie pieptul noaptea, când mă culc, să nu mai suflu ca un furnal, după ce alerg 10 metri după autobuz. Da, e chiar o idee bună, dar întotdeauna spun asta după ce fumez, nu înainte. După, când sunt deja satisfăcut, aş spune orice, numai ca să fiu împăcat cu mine însumi. Asta până la următoarea ţigară, când îmi spun că una în plus n-are ce să strice şi uite aşa reiau ciclul. Mama lor de ţigări!

Am văzut acum două zile o reclamă la televizor despre o campanie antifumat online, iniţiativă a Uniunii Europene. Eram la calculator şi am intrat imediat pe website, www.help-eu.com. Are conţinut şi în limba română, câteva informaţii utile, dar nu m-a dat nimic pe spate. Nimic nou, din ceea ce n-aş fi ştiut. Parcă aş aştepta o minune. Mi s-au părut penibile mărturiile celor care s-au lăsat de fumat. Domnul X din Austria, după trei ani de nefumat zice că se simte extraordinar. Mda...

Înscrie-te la newsletter, te ajutăm şi-ţi trimite e-mailuri timp de două luni, zice website-ul. Ok, m-am înscris. Acum două minute îmi vine primul lor mesaj:

"Bună ziua Emilian,

Au trecut cel puţin 24 de ore de când nu aţi mai fumat şi, aşa cum v-am promis, veştile bune încep să apară!"


Poate că am nevoie de un psiholog, vreun terapeut ceva, din câte ştiu eu nu m-am lăsat de fumat, doar vroiam nişte informaţii.

În fine, la câţi bani ştiu că se bagă în proiectele susţinute de Uniunea Europeană, ar fi putut şi ei măcar, dacă tot e o iniţiativă online, să ofere posibilitatea comunităţii online să le sprijinite proiectul. Dar nu există niciun logo care să poată fi pus pe un alt site. Oricum, eu vă sprijin!

1 comentarii:

Anonim spunea...

Idee de la un nefumator inrait: cand te lasi de fumat nu o faci la o data fixa, pe care ti-o amintesti mereu. Reamintirea e tot o forma de dependenta, fata de viciul abandonat. E cordonul ombilical pe care nu l-ai taiat si care face oricand posibila reintoarcerea. Esti vindecat doar in momentul cand nu-ti mai aduci aminte momentul cand te-ai lasat. Ar trebui sa se petreaca la fel ca intr-o poveste a lui Murakami: dupa ani si ani doi fosti indragostiti se intalnesc pe strada. Nu se mai recunosc. Avusesera amandoi meningita si toate amintirile fusesera sterse. Ar fi bine daca ar exista metoda inversa: tigara sa te stearga din memoria ei, sa nu te mai fumeze, sa te uite.