Dreptatea leului

Pe vreumuri, Capra, Oaia si surioară Juncă
s-au însoţit cu Leul - un starose trufaş -
în obşte, la câştiguri şi pagube, părtaşi.
Şi Capra, mi se pare, tot iscodind prin luncă,
Avu noroc în lanţuri un Cerb frumos să vadă
şi le trimise vorbă, să-i cheme la prânzare.
Veniră toţi. Şi Leul îi socoti pe gheare
şi împărţi în patru, pe loc, întreaga pradă.
- "Întâia parte - nu e de mirare -
pe drept cuvânt se cade s-o iau eu
ca Leu!
A doua - îmi închipui că ştie fiecare -
e dreptul meu
ca dintre toţi mai tare.
A treia îmi revine ca mai viteaz, fireşte.
Iar dacă de ciozvârta a patra îndrăzneşte
măcar să se atingă vrun ortac -
bucăţi îl fac!"