Încă sunt dependent?

M-am lăsat de fumat începând cu data de 01 aprilie 2008. De atunci nu m-am mai atins de nici măcar o ţigară şi, totuşi, astăzi, după aproape opt luni de zile, încă îmi mai vine să fumez. Încă salivez când văd şi simt pe cineva care fumează lângă mine. Încă mai visez că fumez. Încă îmi mai place mirosul de ţigară. Încă mi se pare sexy o femeie frumoasă care fumează. Încă am amintiri frumoase legate de ţigări. Încă le simt lipsa. Încă mă simt stingher lângă mai multe persoane care fumează. Încă mă simt exclus din anumite anturaje, tocmai din cauză că nu fumez.

Pe de altă parte, nu-mi mai hârâie pieptul, nu mai obosesc imediat când alerg, nu mă mai doare capul la sfârşitul zilei, mă simt mai tonic, cheltui mai puţini bani, nu-mi mai put gura şi mâinile, nu-mi mai put hainele, n-o mai deranjez pe soţia mea, nu-l intoxi pe copilul meu, am aer curat în casă şi am poftă de mâncare.

Una peste alta, cred că a meritat.

M-am lăsat de fumat! După 35 de zile...

Am promis că revin la o lună după ce m-am lăsat de fumat, dar am uitat. Poate că e un semn că sunt pe calea cea bună.

Un scurt bilanţ: au dispărut zgomotele agonizante pe care le scotea pieptul meu; au dispărut durerile de cap pe care le aveam aproape în fiecare seară, după ce plecam de la serviciu; a dispărut pofta de ţigări; am reuşit să ies la terasă, la bere, cu prietenii, fără să simt că mâinile mele sunt în plus; rămân cu bani :-), rar lucru la mine; am început să fac sport.



Cam atât, sunt sigur că mai sunt şi altele, dar nu-mi vin acum în minte.

Muzica perfectă pe care s-o asculţi în timp ce alergi

Mă chinui de câteva săptămâni să găsesc nişte melodii pe care să le ascult în timp ce alerg. La început am încercat cu bubuituri, dar mă stresau. Rock-ul e prea agresiv şi mă demoralizează, pentru că nu sunt în formă. În cele din urmă, am găsit formaţia ideală pentru mine, visare, linişte, feng shui, pace, chakre, fulg de păpădie: Air!

Dreptatea leului

Pe vreumuri, Capra, Oaia si surioară Juncă
s-au însoţit cu Leul - un starose trufaş -
în obşte, la câştiguri şi pagube, părtaşi.
Şi Capra, mi se pare, tot iscodind prin luncă,
Avu noroc în lanţuri un Cerb frumos să vadă
şi le trimise vorbă, să-i cheme la prânzare.
Veniră toţi. Şi Leul îi socoti pe gheare
şi împărţi în patru, pe loc, întreaga pradă.
- "Întâia parte - nu e de mirare -
pe drept cuvânt se cade s-o iau eu
ca Leu!
A doua - îmi închipui că ştie fiecare -
e dreptul meu
ca dintre toţi mai tare.
A treia îmi revine ca mai viteaz, fireşte.
Iar dacă de ciozvârta a patra îndrăzneşte
măcar să se atingă vrun ortac -
bucăţi îl fac!"

Ţigări, ţigări, ţigări

Ieri, aşteptând la un chioşc să-mi vină rândul, am observat o chestie pe care n-am mai văzut-o de câţiva ani buni. Cineva cumpăra ţigări la bucată.

Pentru fumătorii care este, că eu nu-s :-), nu era mai bine pe vremea când existau şi pachete de 10 ţigări?

În altă ordine de idei, nu înţeleg cum de rezistă ţiganii ăia burtoşi din faţa complexului Big Berceni sau de la Obor şi care vând ţigări. Cine i-a văzut? Stau pe margine şi rumegă psihedelic într-una acelaşi cuvânt, "ţigări, ţigări, ţigări". Or fi aduse din Moldova?

Cititorii blogului trimit poveşti - Geo şi cablul Romtelecom

Povestea lui Geo, unul dintre cititorii blogului qishtoc:

Unul din posturile tale m-a facut sa-mi aduc aminte de o intamplare extrem de haioasa din tineretea mea de fumator si am vrut sa ti-o impartasesc. E vorba de "situatii jenante legate de tigari".

Eram prin generala, maxim clasa a 8-a, nici nu trasesem in piept inca, pufaiam pe vremea aceea cu copii de la bloc cate o tigara in santierul din spatele blocului.

Intr-o zi de vacanta, de dimineatza, pe cand parintii erau la serviciu, impreuna cu trei vecine de bloc cam de aceeasi varsta cu mine (2-3 ani diferenta maxim), ne-am hotarat sa cumparam un pachet de tigari (LM) si sa jucam carti la una din ele acasa. Era bairam, ce sa mai! Vecina statea perete in perete cu mine, la etajul unu, camera ei era deasupra intrarii in scara, a mea exact langa a ei. Dupa ceva timp de fumat ca turcii si jucat septica, s-a auzit o cheie in usa. Stupoare maxima, credem ca vine tatal ei, ne gaseaste fumand, eu cu trei fete singur...

Precipitat, cum fereastra ei dadea pe acoperisul de deasupra intrarii in scara blocului, sar acolo descult, cineva imi arunca si papucii si, nefiind un loc bun de ascuns, ma indprept incet spre fereastra camerei mele mergand cu varfurile degetelor pe un fir mai gros al ROMTELECOM si tinandu-ma cu greu de marginile felestrelor.

Pe cand mai avem putin si saream victorios in camera mea pe geam, intorc capul sa ma uit inapoi si o vad pe mama vecinei, care ma privea stupefiata de pe balcon. Urmarile nu mai conteaza, au fost prea blande fata de senzatia mea de groaza, agatat ca un paianjen pe peretele blocului sub privirile perplexe ale acelei femei.

Sper ca te-am binedispus si-ti urez bafta cu lasatul de fumat :),

Geo.

M-am lăsat de fumat! După 60 de ore...

Securistul Raul îmi trimite ieri un sms:

"Nicrette e f bună. E un spiel în a o mesteca aşa cum trebe. Iar 4 mg e cam mult. Pune şi reuşite şi avânt pe blog nu numa spleen tabagic!"

Cum nu mi-am dat seama imediat de la cine este mesajul, am crezut că e vorba de vreun drog. Tragi o priză, nu prea tare, nici prea încet, nici prea mult, nici prea puţin. Înţelegi? 4 mg e cam mult.

După ce m-am prins că-i vorba de Raul, sfântul care dacă îl întrebi când s-a lăsat de fumat îţi spune ceva de genul „214 zile, 3 ore, 13 minute şi 27 de secunde”, am zis să-i fac pe plac, să pun şi reuşite, nu numa’ „spleen tabagic”.

Deci, Raul, vreau să-ţi spun ceva: nu sunt deloc nervos, agitat, furios, instabil, labil, nevrotic, tulburat, neastâmpărat, nerăbdător, frământat, zguduit, impulsiv, înciudat, pofticios, aţâţat, revoltat, contrariat, disperat, zbuciumat, înnegrit, ţicnit, nechibzuit, bolând sau zăluzit!

Nu, chiar deloc, după 60 de ore de când nu mai fumez sunt calm, fengshui şi înconjurat de cele şapte chakre. Am ajuns la un nivel superior de înţelepciune, care îmi permite să mă distanţez cu blândeţe de mizeriile acestei lumi şi să descopăr adevărata lumină, plină de iubire, a nefumătorilor.

Am să mai scriu despre bătălia cea mare pe la începutul lunii mai, când se va fi împlinit o lună de când m-am lăsat de fumat. Guuus frabaaaa!

Interviu cu Victor Ciutacu

Mesaj pentru (ne)fumători: „respectaţi-vă, fraţilor, unii pe alţii"

Victor Ciutacu, jurnalistul care, după cum el însuşi se descrie pe blogul său, este "extraordinar de deştept şi îngrozitor de arogant", a acceptat să-mi răspundă la câteva întrebări despre ţigări şi dependenţa pe care o generează.

Victor fumează de la 14 ani. Ca şi el fumează peste 64% dintre tinerii români cu vârsta mai mică de 16 ani, potrivit Programului European de Studiu pentru Alcool şi Droguri (ESPAD).

"De la 16 ani îmi cumpăr ţigări."

În prezent, a ajuns să ardă în jur de un pachet pe zi şi n-a dus niciodată lipsă de ţigări. "În general, am un pachet de rezervă la mine", zice el, completând că nici măcar în armată nu a ajuns la chiştoace.

Eu, soldat fiind, ajunsesem expert în clasificarea mucurilor de ţigară găsite pe jos. Cele mai lungi aveau gradul de general şi, tot aşa, până la gradul de soldat, care era cel mai dificil de fumat, mai ales dacă nu aveai unghii.

"M-am simţit foarte ciudat să fumez de faţă cu soacră-mea, imediat după ce socru-meu a murit de cancer la plămâni",

spune Victor, provocat să povestească o situaţie jenantă generată de ţigări.

Victor se consideră dependent de ţigări şi nu a încercat până acum să renunţe la ele. "Probabil că, la un moment dat, o să fac şi asta", recunoaşte el. Până atunci însă, în calitate de fumător, a protestat şi a făcut o virulentă anticampanie anti-fumatului, atât pe blogul său, cât şi în emisiunea sa de pe Antena 2, "Vorbe grele".

"La fel cum ei, oamenii virtuoşi, au dreptul de a respira curat, consider, aplicând principiul similarităţii, că şi noi, cei vicioşi, avem dreptul nostru de a ne otrăvi, fie şi noi între noi", scria Victor Ciutacu în luna februarie pe blogul său.

Victor este conştient că nu legile sunt problema românească, ci aplicarea lor.

"Să facă bine să facă spaţii adecvate; şi pentru unii, şi pentru alţii", spune el. "Trebuie să ne respectăm unii pe alţii. E loc sub soare pentru toată lumea".

M-am lăsat de fumat! După 29 de ore...

Azi noapte am sărit din pat la 01.50, convins că-i 07.00 şi că e timpul să mă trezesc. Muream de foame şi m-am repezit în bucătărie, dar mare mi-a fost dezamăgirea când am văzut cât este ceasul. Am uitat să spun. Lupt pe două fronturi, vreau să şi slăbesc şi nu mai mănânc după ora 19.00.

So, stăteam ca prostul în bucătărie, uitându-mă la ceas. După vreo 10 minute, în aceeaşi stare, bleg, sleit de foame şi cu poftă de ţigări, m-am dus înapoi la culcare.

Azi, pe la prânz m-a cuprins din nou disperarea după o ţigară. Am fost tentat să iau o pastilă Nicorette, dar după experienţa de ieri, când mi-a venit să-mi vomit şi sufletul, am renunţat. Am înghiţit în sec şi am aşteptat să treacă. Dar pulsul venei mele pofticioase e ca durerea de unghie prinsă în uşă. O dată ce te-ai lovit, poţi să fii tu şi Einstein, trebuie să înduri răbdător să-ţi bată inima în gât cât vrea ea. Mă simt ca Tom, care-şi urla durerea într-o pungă, în timp ce Jerry se amuza copios.

Va continua

M-am lăsat de fumat! După 12 ore...

Au trecut aproape 12 ore de când am fumat ultima ţigară. Acum sunt calm, dar am trecut prin haos! La un moment dat am luat o gumă Nicorette, dar n-am reuşit să o ţin în gură mai mult de două minute. Mi-a venit să vărs instantaneu.

Toată ziua am fost plin de draci şi energie, am jucat fotbal în birou, am ţopăit, am dansat fără muzică şi m-am plimbat de colo-colo. În cele din urmă, după ce am ajuns seara acasă, m-am dus să alerg în parc. După aproximativ 1,8 km am simţit că-mi ies plămânii pe nas. Pieptul îmi hârâia ca un tractor, iar hernia m-a durut rău. Acum, după un duş fierbinte şi un ceai amestecat, de mentă şi sunătoare, cu lămâie şi miere zaharisită, e bine. E pace. Sunt moale. Mâine sper să fiu la fel de viteaz şi mai puţin agitat. Prevăd că în trei zile o să încep să ţin discursuri antifumat.

Va continua